În Bucovina, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate, mai mult decât în alte părți, fără mari abateri de la tradiție. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarna.

Datinile de Crăciun sunt pregătite cu mult înainte, odată cu Postul Crăciunului când încep să se constituie cetele de colindători și se învață colindele ce vor fi rostite în timpul marii sărbători.

În Bucovina, colindatul este nu numai o datină ci, prin modul de organizare, a devenit o adevarată instituție, cu legi și reguli specifice. Copiii și tinerii se întrunesc, din timp, în grupuri de câte 6 persoane, pentru alcătuirea viitoarelor cete, selecția făcându-se în funcție de categoria socială, afinitățile personale, calitățile morale sau gradele de rudenie. Tot din timp se alege și conducătorul cetei - numit vătaf, calfa sau turc - ce trebuie să fie un bun organizator, să aibă autoritate asupra tinerilor, să aibă o conduită morală ireproșabilă și să fie un bun dansator.

Repetițiile pentru însușirea colindelor se fac fie la casele tinerilor din ceată, fie la biserică, fie în cadrul șezătorilor, singurele manifestari socio-comunitare permise în Postul Crăciunului, fie, mai nou, la căminul cultural.

Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Craciunului este seara de ajun, atunci când se pregătește o masă specială, numită "masa de ajun", și încep colindele.

Pregătirea mesei de ajun începea în primele ore ale dimineții, când gospodinele coceau colacii "rotunzi ca Soarele și Luna " și un colac special, numit "Creciun", frumos împodobit, împletit în forma cifrei opt, colac ce se păstra până primăvara, pentru a fi folosit în practicile începutului de an agrar.

Tot acum erau preparate douăsprezece feluri de mâncare de post (grâu pisat și fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borș de bureți, fasole fiartă și "sleita" etc), precum și mâncăruri din pește. Bucatele erau asezate pe masa din "casa cea mare", după ce pe aceasta se așternea cea mai frumoasă față de masă. Uneori, sub fața de masă se punea fan, peste masă se petrecea un fir de stramatura roșie, legat sub formă de cruce, iar pe colțurile mesei se așezau măciulii de usturoi. În mijlocul mesei se așeza un colac rotund iar în jurul său se ordonau douăsprezece farfurii în care se aflau cele douasprezece feluri de mâncare. Seara, dupa trecerea preotului cu icoana, întreaga familie se primenea și se așeza la aceasta masă.

Cina avea un caracter ritual, înainte de a se așeza la masă, toți membrii familiei îngenuncheau pentru rugăciune, după care capul familiei invoca spiritele morților, ce erau invitate să participe la ospăț, și hrănea simbolic vitele din gospodărie, chemându-le pe nume și aruncând peste cap câte puțin din cele douăsprezece feluri de mâncare. Familia se așeza și se ridica în același timp de la masă, în semn de deplină înțelegere și comuniune. Există interdicția de a se consuma în întregime cele douasprezece feluri de mâncare, resturile fiind păstrate pe masă până la Bobotează, când erau puse în hrana animalelor sau erau așezate într-o farfurie în fereastră, alături de un pahar cu apă, pentru îndestularea spiritelor morților.

Obiceiul mesei de Ajun, ce are înțelesuri profunde și definitorii pentru lumea rurală tradițională, formată din plugari și păstori, se mai păstrează, izolat, în satele de munte din Bucovina.

Colindatul, însa, moment culminant al Crăciunului, s-a păstrat cu multă acuratețe în majoritatea comunităților bucovinene. Datina este deschisă de către copii, care, în jurul prânzului, în grupuri mici, încep colindul, trecând, pe rând, pe la toate casele. În trecut, micii colindători, înainte de a pleca să vestească Nașterea lui Iisus, se strângeau în cete pentru a-și cere iertare unii de la alții.

Odată cu lăsarea întunericului, satele sunt animate de colindele cetelor de flacăi care străbat ulițele, de la un capat la altul al satului, pe întreg parcursul nopții. Tinerii se îmbracă și astăzi în costume de iarnă tradiționale, cu sumane sau cojoace, și au căciulile împodobite cu mirt și muscate. Șeful cetei are căciulă împodobită cu panglici multicolore, ca semn distinctiv. Până către mijlocul secolului al XX-lea, acompaniamentul colindătorilor se realiza doar cu fluierul și ciurul (o tobă confecționată special pentru acest eveniment), pentru ca mai tarziu să se generalizeze acompaniamentul cu fanfară sau cu instrumente muzicale moderne.

Bucovina este una dintre cele mai frumoase și mai vizitate regiuni de la noi din țară deoarece găzduiește monumente istorice și lăcașe de cult ce au jucat un rol covârșitor în dezvoltarea noastră ca națiune. Farmecul munților, bunătătea oamenilor și feeria unei petreceri de Crăciun tradiționale sunt toate dublate parcă de prezența mută dar impunătoare a mănăstirilor din zonă, a sit-urilor arheologice, a parcurilor și rezervațiilor naturale care abia își așteaptă vizitatorii. Dacă plănuiești să vizitezi iarna asta Bucovina, nu mai pierde vremea, închiriază o mașină de la Via Rent a Car și pornește la drum. Vrei un Crăciun petrecut într-o zonă în care timpul a stat pe loc în cel mai bun sens? Bucovina te așteaptă cu munți și colindatori, cu mâncare sa tradițională, cu dansurile și petrecerile ei.